Nicolae Steinhardt – Icoana

Un fragment scurt şi cuprinzător despre icoană, extras din una din predicile Monahului Nicolae*:
„…Icoanele ne dau putere, ne mângâie, ne consolează, prezenţa icoanei este ca prezenţa unui prieten bun! …nu ne lasă în singurătate, ne da prilej de meditaţie, de reculegere, de gând către Dumnezeu, de îmbunătăţire.
Icoana este o prezenţa caldă şi vie, un izvor de căldură, de mângâiere, de putere şi de îndemn de credinţă şi de bunătate…”
*N. Steinhardt (fragment din predica rostita în 1987 la Duminica Ortodoxiei – Mănăstirea Rohia)

Reclame

Locul icoanei?

Departe de a fi un cunoascător în cele ale icoanei, mi-a atras atenţia un mic fragment despre „locul icoanei”, într-o carte apărută anul trecut: Îndrumar iconografic.

Fragmentul cu pricina este următorul:

„…Icoana are mediul său de viaţă, care este biserica sau „colţul sfânt” din casă. Icoana în galerie sau muzeu, se aseamănă unui copil smuls din braţele maicii sale şi trimis la orfelinat…”*

Câţi dintre artişti, pictori, zugravi de icoane sau iconari zilelor noastre iau icoana „din braţele mamei sale” şi o „trimit la orfelinat”? şi câţi o iau de la „orfelinat” şi o dau „mamei sale”?

*Textul este preluat din Arhimandritul Rafail Karelin, Limbajul icoanei ortodoxe, în Îndrumar iconografic, vol. I, traducere de Evdochia Şavga, Editura Sophia, Editura Cartea Românească, 2007, p. 318