Fiecare roman va avea un card national de sanatate pana in 2012, documentul urmand sa contina toate informatiile privind calitatea de asigurat, dar si date medicale precum grupa de sange sau predispozitia la alergii.

“Cardul national va contine pe langa numele si prenumele asiguratului un numar de identificare, altul decat codul numeric personal. In plus, cardul va avea cip pe care vor fi trecute si alte date medicale cum ar fi grupa de sange, daca respectiva persoana este alergica, sau daca ia medicamente anticoagulante”, a spus directorul CNAS, Dorin Ionescu pentru Mediafax.

Posesorul cardului trebuie sa prezinte actul la doctor, la spital sau la farmacie, iar toate serviciile medicale vor fi inregistrate in sistemul informatic al casei de asigurari.

Licitatia propriu-zisa, pentru implementarea sistemului, incepe in aceasta toamna. Datele personale vor fi luate de la evidenta populatiei, iar cele medicale de la doctori. Romanii isi vor lua cardul medical de la casele de asigurari, posibil contra unei sume modice. Distribuirea cardurilor ar putea dura intre 12 si 18 luni.

Identificarea pacientului se va face pe baza amprentei digitale, iar pe card va exista un dispozitiv, urmand ca pacientul sa se autentifice cu amprenta.

Implementarea cardului national va fi incheiata in toamna lui 2011.

sursa

]]> http://dranik.wordpress.com/2010/07/06/a-fost-instalat-primul-bancomat-biometric/feed/ 0 dranik http://dranik.wordpress.com/2010/06/08/zilele-artei-bizantine-editia-a-vi-a-iunie-2010/ http://dranik.wordpress.com/2010/06/08/zilele-artei-bizantine-editia-a-vi-a-iunie-2010/#comments Tue, 08 Jun 2010 12:58:11 +0000 dranik http://dranik.wordpress.com/?p=965 ]]> În perioada 10-15 iunie 2010 se va desfășura la Cluj manifestarea cu titlul: Zilele Artei Bizantine.

Invitatul special de anul acesta este maestrul Grigore Popescu, care va ține un Workshop de frescă bizantină la Biserica studenților din complexul studențesc Hașdeu în primele 3 zile ale manifestării (10-12), cu începere de la orele 10.00. Vernisarea lucrărilor executate în cadrul workshop-ului va avea loc duminică, 13 iunie, după Sfânta Liturghie.

În cadrul aceleiași manifestări este inclusă și conferința domnului Sorin Dumitrescu de la Sala Radio anunțată în 27 mai: Sorin Dumitrescu conferentiaza din nou la Cluj.

Grupul Sfântul Ioan Damaschin, unul dintre organizatorii manifestării va susține o expoziție de icoane, arhitectură și artă fotografică la Bastionul Croitorilor din str. Baba Novac f.n., al cărei vernisaj va avea loc în 14 iunie, cu începere de la ora 13.00. În aceeași zi, cu începere de la ora 18.00 va avea loc o masă rotundă pe tema: Artele în Biserică – muzică, pictură, arhitectură, în sala 11 de la Academia de Muzică G. Dima.

Manifestarea se va încheia în data de 15 iunie 2010 cu conferința domnului Constantin Secară ce are ca titlu: Aisthetis și Theoria. Repere filocalice ale cântării bizantine.

O constanță a manifestării de anul acesta este participarea la Sfânta Liturghie aproape în fiecare zi (luni nu).

Pentru mai multe detalii puteți citi partea a doua a afișului.

SURSA

Conferinţa va avea loc la studioul teritorial de Radio Cluj, Str. Donath 160, Sala Radio.

O noutate în domeniu, începând cu ora 20 se transmite în direct pe Radio Cluj o parte a conferinţei şi a dialogului cu Sorin Dumitrescu, în cadrul emisiunii Retrospectiva Culturală realizată de Vasile Tomoiagă.

Dacă nu reuşiţi să ajungeţi la conferinţă, puteţi regla aparatele de radio pentru frecvenţa Radio Cluj sau puteţi asculta live, parţial, cu începere de la ora 20.00.

SURSA

Da, asta e primul pas doar. Rapiditate, comoditate, lipsă de erori… si pe viitor, odată cu evoluția tehnicii vei face tranzacții pe care nici nu ți le-ai fi dorit vreodată…

Dacă, în urmă cu ceva vreme, vorbeai despre CIP, microcip cu antena radio încorporată sau alte de astea erai considerat adeptul vreunei teorii a conspirației. Iată că azi toate acestea au devenit realitate.

Deocamdată toate acestea sunt benevole, avantaje pentru tine, dar la următorul pas vor deveni obligatorii, aceasta devenind astfel singura metodă de plată și abia atunci începe adevărata distracție și fața ascunsă a acestei tehnologii.

Degeaba ne vom întreba atunci: Cine este în spatele acestei „binefaceri”? Răspunsul nu ne va mai ajuta la nimic.

Redăm mai jos conținutul articolului de care vorbeam:

„Nu mai introduci codul PIN, nu mai semnezi chitanţa, nici măcar nu mai dai cardul din mână vânzătoarei. Tot mai multe bănci introduc în ofertă sistemul de plată PayPass.

Această soluţie de plată a fost dezvoltată de MasterCard şi permite posesorilor de carduri să facă plăţi rapid. Soluţia este utilă în special pentru cumpărăturile de mică valoare, la comercianţi precum: lanţuri fast-food, farmacii, benzinării sau autostrăzi. Printre locaţiile care acceptă MasterCard şi Maestro PayPass se numără magazine de haine şi încălţăminte precum Otter şi Reflections, restaurante precum Pizza Hut şi KFC, magazine de distribuţie a presei, cum ar fi Inmedio, staţiile de metrou Universitate şi Piaţa Romană sau farmacii ca Sensiblu. Toţi posesorii de dispozitive PayPass emise în România le pot folosi oriunde în lume, în cele peste 200.000 de locaţii acceptatoare.

„Tehnologia PayPass foloseşte un microchip şi o antenă radio încorporate în cardul sau dispozitivul de plată. Dispozitivele PayPass pot fi, pe lângă tradiţionalele carduri, şi stickere, brelocuri, ceasuri sau telefoane mobile, lista rămânând deschisă“, declară Gabriel Ghiţă, business development manager CEE, MasterCard Europe.

Risc redus de erori

Pentru a face o tranzacţie cu un card sau dispozitiv PayPass, posesorii trebuie să-l apropie de cititorul special până la o distanţă de aproximativ 4 cm. „Având în vedere distanţa mică la care se realizează plata, nu există riscul ca cineva să fie taxat în mod accidental, atunci când trece pe lângă un astfel de cititor PayPass. Mai mult, cititoarele nu sunt active tot timpul, ci numai atunci când vânzătorul iniţiază o tranzacţie“, explică Gabriel Ghiţă.

În momentul când posesorul apropie cardul sau dispozitivul PayPass de cititor, informaţiile privind plata sunt transmise „contactless“ în vederea obţinerii autorizării. Confirmarea plăţii este dată de semnalizarea sonoră şi luminoasă la nivelul cititorului sau terminalului de plată.

Tehnologia PayPass se poate ataşa oricărui produs de card (debit, credit, prepaid etc.), fiind alegerea emitentului cărui sau căror produse o adaugă. „Este necesar doar ca solicitantul să fie sau să devină client al instituţiei emitente res­pective şi să solicite facilitatea de plată PayPass“, susţine Gabriel Ghiţă.

Pentru sumele de până la 100 lei nu este nevoie de introducerea codului PIN sau de semnarea chitanţei, în timp ce pentru cele care depăşesc acest prag, se poate solicita PIN-ul şi/sau semnătura clientului. Practic, clienţii nu trebuie decât să apropie cardul sau dispozitivul de cititor şi, în câteva secunde, pot pleca mai departe, dacă valoarea plăţii este mai mică de 100 de lei. Clientul nu trebuie să dea cardul din mână şi nici să introducă codul PIN sau să semneze chitanţa pentru aceste tranzacţii.

Avantaje şi pentru comercianţi

Metoda aduce câteva avantaje comercianţilor şi instituţiilor financiare. Astfel, comercianţii pot să ofere mai rapid servicii clienţilor, diminuarea timpului petrecut pentru efectuarea plăţii conducând la reducerea cozilor.
„Tehnologia contactless a reuşit să se impună la comercianţi din domenii care, în mod tradiţional, nu acceptau plata prin card: chioşcurile de ziare sau transportul public. În plus, comercianţii îşi pot reduce costurile legate de administrarea numerarului şi, astfel, îşi cresc eficienţa. Investiţia pe care o presupune acceptarea plăţilor contactless nu este costisitoare: comercianţii pot ataşa la terminalul pe care îl au în prezent un cititor PayPass sau pot opta pentru un terminal integrat, capabil să citească orice tip de card“, afirmă Gabriel Ghiţă.

La nivel mondial, la sfârşitul anului 2009, existau peste 70 de milioane de carduri şi dispozitive PayPass, care puteau fi folosite în aproximativ 200.000 de locaţii ale comercianţilor, din 33 de ţări.

Programe noi

Plăţile contactless au apărut în România pentru prima dată în anul 2008, prin MasterCard. Astfel, în 2008, împreună cu GarantiBank şi ING Bank, au fost lansate în România două programe-pilot MasterCard PayPass. Cel mai recent program, Instant Pay, a fost lansat împreună cu BRD-Groupe Société Générale, în luna martie a acestui an.

GarantiBank a lansat, în premieră în România, primul program MasterCard PayPass, utilizând stickere ce puteau fi ataşate pe telefoane mobile sau playere MP3. Serviciul PayPass ING Bank, denumit Mobile Payments, funcţiona prin utilizarea un cont Maestro PayPass încorporat în telefonul mobil al clientului.

În cazul celui mai recent program MasterCard PayPass (Instant Pay de la BRD-GSG), utilizatorul primeşte un sticker ce poate fi ataşat telefonului mobil sau altor obiecte, cu ajutorul căruia poate face plăţi fără contact.

Dispozitivele pot fi, pe lângă tradiţionalele carduri, şi stickere, brelocuri, ceasuri sau telefoane mobile.

100 de lei, este valoarea maximă a unei tranzacţii care se poate achita prin PayPass – fără a tasta codul PIN sau a semna chitanţa”.

sursa

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/04/07/revista-blogurilor-in-cazul-smintelii-provocate-de-danion-vasile-prin-conferintele-sale-pe-problema-calendarului-mai-multe-inregistrari-audio-si-video-si-primele-noastre-comentarii/

Proiectul a demarat în cursul anului 2009 şi este realizat de către Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului prin Centrul Misionar Social coordonat de către PS Vasile Someşanul, episcop-vicar.

Dacă încă nu ai depus formularul pentru un alt scop nobil ai acum posibilitatea să o faci.

Descarcă fişierul PDF sau WORD, completează-ţi datele şi depune-l la unitatea administrativ financiară de care aparţii.

Dacă eşti din Cluj poţi lăsa formularul chiar şi la Sectorul Misionar al Arhiepiscopiei din Piaţa Avram Iancu nr.18 şi se vor îngriji ei mai departe să îl ducă la Administraţia financiară.

Nu ai nimic de pierdut, dar mai poţi face un bine cu ceea nu mai ai.

Dumnezeu să vă răsplătească jertfa!

Sursa!

la Învierea Domnului 2010

† B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului,
Feleacului şi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
către iubitul meu cler şi popor, har şi milă de la Dumnezeu,
iar de la mine arhierească binecuvântare.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Hristos a înviat!

[Adevărat, a înviat!]

Se îngâna ziua cu noaptea când Maria Magdalena, probabil cu puţin înaintea celorlalte sfinte femei, a ^:găsit piatra răsturnată de pe mormântul Domnului. Înspăimântată, mironosiţa aleargă în cetate şi le spune ucenicilor ce a văzut. Petru şi Ioan se reped într’un suflet către grădină, urmaţi îndeaproape de aceeaşi Marie. Mai sprinten, Ioan ajunge întâiul, dar, tânăr fiind, nu îndrăzneşte să intre în mormântul din peretele de piatră decât însoţit de Petru care, mai vârstnic, îl ajunge gâfâind. Cutremurătorul adevăr le stă în faţă: Domnul nu este acolo! În cugetul lor foarte omenesc, aceasta înseamnă că trupul Învăţătorului a fost sustras de necunoscuţi, pentru pricini de neînţeles. Cu această tulburare se întorc în cetate.

Maria rămâne şi plânge. Plânge chiar şi în faţa îngerilor: „Au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus!”^[1] Plânge şi în faţa Celui care, în semiobscuritatea dimineţii, i se pare a fi grădinarul: „Dacă tu l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua de acolo”.^[2] În clipa următoare Grădinarul o cheamă pe nume. Ea îşi recunoaşte Învăţătorul, viu şi întreg, îi rosteşte numele, îi ascultă cuvintele, îi primeşte porunca şi făgăduinţa. Ea e primul martor al învierii.

De ce tocmai ea? De ce nu i S’a arătat Domnul mai întâi lui Petru, cel atât de înflăcărat în credinţele şi necredinţele lui? De ce nu l-a preferat pe Ioan, cel mai iubit dintre ucenici, singurul care-L însoţise pe drumul Crucii? Iar dacă preferinţele trebuiau să se îndrepte către o femeie, de ce nu i-a acordat acest privilegiu propriei Sale Maici, indiferent unde s’ar fi găsit ea în acel moment? De ce, neapărat, în socotinţa dumnezeiască a trebuit să fie Maria Magdalena?

Doctorul nu vine pentru cei sănătoşi, spusese El, ci pentru cei bolnavi. Păstorul îşi părăseşte turma în căutarea oii celei pierdute. Părintele tânjeşte după fiul rătăcitor şi-i celebrează, cu braţele deschise, întoarcerea. Maria Magdalena e prototipul omului pentru care Domnul a venit în lume. Întâi şi mai întâi pentru ea S’a întrupat, pentru ea a propovăduit, pentru ea a săvârşit minuni, pentru ea a suferit, pentru ea şi-a vărsat sângele pe Cruce, pentru ea şi pentru toată suflarea păcătoşilor lumii, asemenea ei căzuţi şi asemenea ei chemaţi. Nu, nu e vorba de un primat al credinţei. Asemenea ucenicilor, şi Maria se îndoise de perspectiva învierii, şi ea o primise ca pe o simplă metaforă, şi ea gândise că trupul Domnului fusese strămutat în altă parte.

Dar dacă Petru şi Ioan s’au întors îngânduraţi în cetate, Maria continua să-şi caute Învăţătorul. Ceva mai târziu, Iisus avea să i Se arate lui Saul, pe drumul Damascului, tocmai pentru că acesta Îl căuta, alerga după El. „Bateţi şi vi se va deschide, căutaţi, şi veţi afla”.^[3] Întru nădejdea deznădăjduitului, Maria vedea acum, poate mai mult decât oricând, superba dominantă a sufletului ei: iubirea. Din iubire pot izvorî cunoaşterea şi credinţa.

Dacă pe Maria Magdalena trebuie s’o vedem în păcătoasa care i-a uns Domnului picioarele în casa fariseului Simon şi asupra căreia El a rostit parabola celor doi datornici, atunci iubirea ei e mai puternică şi mai grăitoare chiar decât aceea a fiului rătăcitor. În logica parabolei, femeia iubeşte mult pentru că i s’a iertat mult; în deznodământul întâmplării, Domnul îi iartă mult pentru că mult L-a iubit. Să mai citim o dată textul din Luca 7, 36–50 şi ne vom convinge că iubirea e lucrătoare. Şi dacă pe aceeaşi Marie trebuie s’o recunoaştem în Betania săvârşind, simbolic şi anticipativ, ritualul de înmormântare a Domnului, prin aceeaşi emoţionantă ungere cu mir, iubirea ei capătă dimensiuni cosmice. De moartea lui Iisus se întunecă soarele, de învierea Lui se bucură îngerii. Maria Magdalena e cea dintâi care-I găteşte Domnului îngroparea, ea va fi şi cea dintâi care să se pătrundă de bucuria Învierii. E suprema Bucurie, aceea care încununează Iubirea.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Totuşi, nu Maria Magdalena este primul martor al învierii. Părintele Stăniloae spune – superb – că Învierea a început în iad.^[4] De pe Cruce El se pogoară întru cele mai de jos ale adâncului şi li se arată protopărinţilor Adam şi Eva, pe care-i ridică împreună cu cei asemenea încătuşaţi. Şi pentru ei murise pe Cruce, şi faţă de ei avea de împlinit o făgăduinţă. Singura imagine potrivită este aceea a pogorârii Lui la neamuri, izvorâtă din geniul iconografiei bizantine şi atât de frumos rafinată în vechile noastre fresce şi miniaturi. Nimeni nu L-a văzut pe Domnul înviind, dar mulţi sunt cei ce L-au văzut înviat.

Deasupra, în rai, mai aştepta un martor: tâlharul răstignit de-a dreapta lui Iisus. Nu mai avusese timp pentru îndreptare, dar în ultima clipă se răscumpărase prin simpla recunoaştere a vinovăţiilor sale şi a Nevinovatului de alături. Bucuria învierii i se oferă şi celui ce s’a trezit în ultima clipă din somnul – sau somnolenţa – cugetului.

Că învierea „a început” în iad, e un fel de a spune, la măsura rostirii şi priceperii noastre. Nu e vorba de momente succesive, ci de simultaneitatea prezenţei lui Dumnezeu. În acelaşi timp, Iisus era ,,în mormânt, cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul”, după cum spune o rugăciune de taină a Sfintei Liturghii, care rezumă simultaneitatea evenimentului învierii ca întreg. Învierea nu e o mişcare în sine, ci un act operativ, un început perpetuu.

E adevărat că evenimentul pogorârii la iad nu se bucură de popularitate biblică, singurul său temei scripturistic fiind acela din întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru^[5], dar acest temei, departe de a fi o dobândă a timpului, e contemporan cu Evangheliile. El face parte integrantă din doctrina noastră asupra învierii, exprimând prima mişcare pe care a făcut-o Domnul îndată după moartea Sa pe cruce. Motivul pogorârii e foarte frecvent în imnografie. „Porţile iadului le-ai sfărâmat, Doamne”, exclamă o stihiră din vecernia glasului al patrulea, iar una din cântările Sfintelor Paşti o spune mai pe larg: „Pogorâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice care-i ţineau pe cei legaţi, Hristoase”.^[6]

Iubiţi credincioşi,

Într’o frescă a bisericii mânăstirii Clocociov Hristos este înfăţişat pogorât undeva în sub­teran – sub nivelul colinelor din preajmă -, dar nu liniştit ca în scena Botezului, ci viguros, dinamic, biruitor, cu tălpile pe porţile de aramă ale iadului, sfărâmate. Din două morminte îi ridică de mână pe Adam şi pe Eva, eliberaţi acum din lunga lor aşteptare, în timp ce Ioan Botezătorul Îl arată – ca şi odinioară „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”^[7] -, iar drepţii Vechiului Testament, de-o parte şi de alta, mântuiţi şi ei, îl contemplă. Dedesubt, diavolul zace legat în lanţuri, sub stăpânirea unui înger care – în cazul nostru – îl ţine de coarne, ca un semn că Belzebut nu mai are nici o putere şi că neputinţa lui e veselia celor eliberaţi. Scena e reprezentarea cea mai autentică a învierii Domnului şi o găsim nu numai în fresce, ci şi în numeroase ferecături ale Evangheliei, pe coperta din faţă.

Erminiile recomandă, totuşi, şi o reprezentare mai directă a învierii: Iisus Hristos deasupra mormântului puţin deschis, în haine albe, strălucitoare, binecuvintează cu dreapta şi ţine în stânga un steag cu cruce de aur, întru bucuria celor doi îngeri de alături şi spre spaima ostaşilor ce-L străjuiseră, căzuţi cu feţele la pământ. E interesant să notăm că această reprezentare e cultivată mai ales de pictura bisericească mai nouă – din care nu lipseşte suflul Occi­dentului -, pe când cealaltă, a Pogorârii la iad, a prins rădăcini foarte puternice în arta bizantină.

Hristos nu numai că le dăruieşte celor morţi viaţa (lumina), ci, mai mult, le-o duce El Însuşi, personal, prin actul pogorârii în iad, împlinindu-le aşteptarea, în care ne regăsim şi noi, cei de astăzi.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

După ce a fost văzut de Maria Magdalena, Domnul li S’a arătat, de mai multe ori, şi ucenicilor Săi. La un moment dat le-a apărut Cineva la ţărm şi le-a poruncit să arunce mreaja şi ei l-au ascultat şi au prins mulţime mare de peşti. Nimic nu S’a petrecut fulgerător, halucinant, totul s’a petrecut la lumina zilei, cu calm, gospodăreşte, atât de pe îndelete încât pescarii şi-au luat timp chiar să-şi numere vânatul şi să observe că mreaja nu se rupsese de atâta belşug. În cele din urmă, poftiţi să prânzească împreună, ucenicii se uitau la El şi (ascultaţi bine!): „niciunul nu îndrăznea să-l întrebe: cine eşti Tu?, ştiind că Domnul este”.^[8] Pagină extraordinară! Dacă Biblia nu ar fi opera Duhului Sfânt, atunci Evanghelistul Ioan ar trece drept cel mai mare scriitor al lumii.

Domnul înviază pe rând, ca un val de lumină purtat pe rotundul pământului, de douăsprezece ori triumfător la stele, din Ierusalim până’n Ierusalim. Un văzduh de clopote se stinge aici şi un altul izbucneşte dincolo, către apus, mereu pe urma soarelui, din prag în prag, pe rotund.

E o înviere pentru noi, oamenii; pentru cei din orizontul satului şi al cetăţii şi al ţării şi al pământului. Noaptea învierii nu cunoaşte somn; ea e numai veghe, împlinire şi aşteptare, întru bucuria nemărginită a biruinţei asupra morţii.

Fie ca această aşteptare şi bucurie să vă fie sporite de toate bunătăţile lui Dumnezeu şi să vă devină o necurmată înviere lăuntrică.

^[1] In 20, 14.

^[2] In 20, 15.

^[3] Mt 7, 7.

^[4] Pr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, ed. a II-a Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 333.

^[5] 1 Pt 3, 18-20: „Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute’n închisoare, celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puţine suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă”.

^[6] Slujba Învierii, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2002, cântarea a 6-a, p. 31.

^[7] In 1, 29.

^[8] In 21, 12.

SURSA

“In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema “Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului” iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor “invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.

Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca “Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.

In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de “curaj” al celor doi “eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.

Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti: “Danion ne-a contactat cerandu-ne sa il invitam la o conferinta in Oradea si eventual in alte orase unde avem filiale. Nu stiam ce ganduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmatiile facute” spune Ancuta Avram, presedinte interimar a asociatiei organizatoare.

In ziua de Buna Vestire, Danion Vasile si parintele Hrisostom au asistat la Liturghie la Schitul Huta unde si-au manifestat nemultumirea fata de faptul ca a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a carui subordine canonica se afla schitul). Staretul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus ca intr-o discutie ce a purtat-o la masa in prezenta a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus sa iasa de sub ascultarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.

Mijlocitor intre Danion si ASTRADROM a fost parintele Eftimie de la Huta care regreta ca s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic si ne-a spus ca: “afirmatiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion, la fel si problema calendarului care nu vad ce rost are sa o agitam acum dupa atatea decenii. Ne-a intrebat daca vrem sa trecem sub ascultarea canonica a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe. Mi s-a parut dubioasa propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia dupa conferinta de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba. Tare ma tem ca cineva profita de zelul lui Danion si vrea sa faca o dezbinare in Biserica, ceea ce nu foloseste nimanui. Nu cred ca trebuie condamnat ci mai degraba sa il ajutam sa se linisteasca. A facut multe lucruri bune si ar fi pacat ca acum sa dea cu piciorul in tot. Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.

Pentru a afla pozitia parintelui Iustin Parvu ne-am deplasat pana la manastirea Petru Voda. Aici am aflat ca ieroschimonahul Hrisostom care pretindea ca e trimis de parintele Iustin sa marturiseasca nu a mai fost prin aceasta manastire de cativa ani. “A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat sa stea mult. Tot il vorbea de rau pe parinte”.

Intrebandu-l pe parintele Iustin despre sustinerea celor doi “misionari” ne-a spus ca: “Nu am nici o partasie cu oamenii Satanei care vor sa dezbine Biserica. Niciodata nu mi-am amestecat limba si neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie si toti ceilalti au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apararea si pastrarea traditiilor neamului si a bisericii noastre, cum sa ii vorbesti in halul acesta! Ce interese se ascund in spatele acestor vorbe? Fiecare sa ramana in Biserica, asa cum a fost botezat”.

ASTRADROM si-a propus sa nu il mai invite pe Danion la nici o conferinta in orasele unde are filiale si nici sa nu ii mai distribuie carti pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa.

Parintele Eftimie considera ca orice farmitare duce la tulburare “iar acum, cand vremurile sunt tot mai tulburi, numai de asa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumenisti dar nici nu trebuie sa parasim Biserica. Daca un episcop a cazut in erezia ecumenista nu inseamna ca am cazut si noi. Sa ramanem in Biserica si sa ne ducem crucea cu demnitate”.

Viorel Nistor,

Oradea, 28 martie 2010.”

Dacă acestea sunt adevărate trebuie cugetat la toţi “misionarii”, inclusiv cei care se numesc “ortodocşi” şi nu ţin de Biserica Ortodoxă!